Linkuri utile

Modulul 6 – Lucrul cu agresorii

Bine ați venit! Parcurgând acest modul vă veți îmbunătăți cunoștințele și abilitățile privind:
  1. Strategiile utilizate de agresori pentru a manipula sistemul (de exemplu, poliția)
  2. Gestionarea comportamentului agresorului și tragerea la răspundere a acestuia pentru actele de violență domestică comise
  3. Particularitățile programelor destinate autorilor actelor de violență domestică

Strategiile utilizate de autorii violenței domestice pentru manipularea sistemului

Folosirea diverselor instituții (poliție, justiție, protecția copilului) ca mijloc de acțiune

Ce factori fac instituțiile vulnerabile in fața manipulării de către potențialii agresori?​

Accesați această secțiune

Lucrul cu agresorii

Cum se poate discuta cu agresorul despre violența domestică​?

Întrebări generale și specifice

Accesați această secțiune

Programe dedicate autorilor violenței domestice

De ce este nevoie să lucrăm cu autorii actelor de violență domestică?

În ce măsură funcționează programele pentru agresori?​

Rolul poliției

Accesați această secțiune

Poliția primește un apel de la Nelu, care spune că soția sa, Marta, țipă și îi lovește pe copii. El afirmă că este îngrijorat de posibilitatea ca aceasta să le facă rău copiilor, mai ales că a fost diagnosticată cu depresie și urmează în prezent un tratament psihiatric.

Poliția verifică sesizările anterioare și descoperă că Nelu a fost acuzat de violență împotriva Martei în urmă cu trei luni. Totuși, acuzațiile au fost retrase de procuror din lipsă de probe, iar alte măsuri nu au fost luate.

Când ajung la locuința familiei, polițiștii o găsesc pe Ana (12 ani) stând în colțul camerei și jucând jocuri video, iar pe Andrei (6 ani) plângând și îmbrățișându-și tatăl. Marta plânge și își cere scuze copiilor, spunând că s-a purtat rău cu ei, că îi pare rău și că i-a lovit pe amândoi. Nelu afirmă că Marta este un pericol pentru copii și că serviciile de protecție a copilului ar trebui să intervină, din cauza faptului că boala ei mintală a scăpat de sub control.

După ce a discutat cu membrii familiei și a analizat situația, polițistul care a documentat situația decide să trimită cazul unui procuror și să sesizeze serviciile de protecție a copilului din plan local.

Ce s-ar putea întâmpla în continuare? Cum ar putea reacționa sistemul? Care ar putea fi consecințele acestui răspuns pentru Marta și copii? Dar pentru Nelu?
Adaptat din proiectul Engage.

Strategiile utilizate de autorii violenței domestice pentru manipularea sistemului

Ilustrație preluată de la Institutul Safe & Together, din publicația: Cum ajung autorii violenței domestice să manipuleze sistemul (How domestic violence perpetrators manipulate systems)

Violența între parteneri intimi este puternic legată de dinamica puterii și a controlului.

Agresorii încearcă adesea să folosească diverse instituții (poliția, instanța, serviciul de protecție al copilului) ca instrument de exercitare a puterii și controlului asupra fostelor sau actualelor partenere. De ce se întâmplă acest lucru?
  • aceste instituții pot influența cu ușurință viața și deciziile victimei
  • este doar una dintre modalitățile prin care agresorii aplică tacticile de control coercitiv
  • diferite instituții (inclusiv poliția) nu sunt, de obicei, suficient de pregătite pentru a identifica și a opri întotdeauna acest tip de manipulare folosit de agresori
  • în unele situații, aceste strategii funcționează eficient pentru agresor

Potrivit Institutului Safe & Together, există mai multe tactici prin care unii agresori încearcă să manipuleze sistemul, printre care:

Formularea acuzațiilor false

Exploatarea vulnerabilităților supraviețuitorilor

Folosirea puterii, statutului, banilor și privilegiilor de care beneficiază

Care sunt factorii care fac instituțiile vulnerabile in fața manipulării de către potențialii agresori?

Vulnerabilitatea 1: Așteptările diferite pe care le are societatea față de mame și tați în postura de părinți
Vulnerabilitatea 2: Credința că agresorii nu le fac rău copiilor lor, decât dacă aceștia își exercită violența în mod direct față de copii
Vulnerabilitatea 3: Faptul că polițiștii și ceilalți profesioniști implicați în gestionarea cazurilor de VD acționează disparat și nu împărtășesc informația despre cazurile pe care le au în lucru
Vulnerabilitatea 4: Lipsa formării în domeniul violenței domestice

Vulnerabilitatea 1: Așteptările diferite pe care le are societatea de la mame și tați, în calitatea lor de părinți

Atunci când avem așteptări de rol mai mari de la mame decât de la tați, putem fi tentați să:
  • Să ne așteptăm ca mama să protejeze copiii și să ia măsuri pentru a pune capăt violenței și pentru a-i menține în siguranță, uitându-se, însă, faptul că agresorul este cel care ar trebui să se oprească.
  • Să o percepem cu ușurință ca pe o mamă „rea”.
  • Să percepem agresorul ca fiind un tată „bun” doar pentru că întreprinde unele acțiuni parentale ce presupun eforturi minime.
  • Să dea mai repede crezare acuzațiilor formulate de agresori împotriva mamei.

Standardele diferite pentru mame și tați în spațiul public. 

Cum poate un părinte violent să-i facă rău copilului?

  1. Când un copil este martor la acte de violență împotriva unuia dintre părinți, de obicei mama. Doar prin faptul că vede, aude sau simte violența, sentimentul de siguranță al copilului este de obicei profund compromis, iar responsabil pentru acest lucru este părintele care comite actele de violență.A fi martor la abuzul domestic reprezintă o formă de violență asupra copiilor.
  2. Când copiii sunt vătămați în mod direct de către agresor, ceea ce se întâmplă în unele cazuri.Între o treime și două treimi dintre copii sunt direct vătămați fizic sau sexual de către agresor.
  3. Când capacitatea mamei de a-și exercita rolul parental este diminuată, ca urmare a violenței suferite, lucru care dăunează și copilului și dezvoltării sale.Violența domestică afectează relația dintre copil și mama sa, prin deteriorarea stării fizice și/sau psihice a acesteia, reducându-i astfel capacitatea de a-și îndeplini rolul de părinte în mod corespunzător.
  4. Când părintele abuziv perturbă sau fragilizează în mod direct relația dintre mamă și copil, subminând capacitatea acesteia de a-și exercita rolul parental.

1. Când un copil este martor la acte de violență împotriva unuia dintre părinți, de obicei mama. Doar prin faptul că vede, aude sau simte violența, sentimentul de siguranță al copilului este de obicei profund compromis, iar responsabil pentru acest lucru este părintele care comite actele de violență.

A fi martor la abuzul domestic reprezintă o formă de violență asupra copiilor.

2. Când copiii sunt vătămați în mod direct de către agresor, ceea ce se întâmplă în unele cazuri.

Între o treime și două treimi dintre copii sunt direct vătămați fizic sau sexual de către agresor.

3. Când capacitatea mamei de a-și exercita rolul parental este diminuată, ca urmare a violenței suferite, lucru care dăunează și copilului și dezvoltării sale.

Violența domestică afectează relația dintre copil și mama sa, prin deteriorarea stării fizice și/sau psihice a acesteia, reducându-i astfel capacitatea de a-și îndeplini rolul de părinte în mod corespunzător.

4. Când părintele abuziv perturbă sau fragilizează în mod direct relația dintre mamă și copil, subminând capacitatea acesteia de a-și exercita rolul parental.
Este important să subliniem că, de obicei, ne concentrăm în principal pe situația cu numărul 2 (când există o agresiune directă asupra unui copil), în timp ce tindem să uităm sau să subestimăm celelalte forme de agresiune, care au un impact la fel de mare asupra dezvoltării copilului.

Vulnerabilitatea 2: Convingerea că autorii violenței între partenerii intimi nu își rănesc copiii decât dacă sunt direct violenți față de ei

Expunerea copiilor la violența domestică are consecințe grave și adesea de lungă durată (Carlson 2000; Kilpatrick & Williams, 1997). Copiii care sunt martori la violența dintre partenerii intimi și copiii care sunt abuzați experimentează efecte similare (Jaffe et al. 1986).
Poliția poate eșua în îndeplinirea rolului de protector ai celor mai vulnerabili și de susținător al justiției, deoarece pot fi manipulați de agresori ca parte a metodelor acestora de a-și exercita controlul coercitiv.
Polițiștii au responsabilitatea de a se asigura că agresorul este tras la răspundere, de a analiza tiparul comportamental al acestuia și de a stabili legătura dintre acest model de comportament și situația de VD asupra căreia intervin.
Este esențial ca polițiștii să devină conștienți de propriile prejudecăți legate de rolurile de gen și de violența între partenerii intimi, precum și de modul în care acestea pot influența intervențiile lor. Se recomandă utilizarea reflecției critice pentru a identifica și înțelege aceste prejudecăți.
Pentru a remedia această vulnerabilitate, trebuie să reținem că:
  • Întotdeauna copiii sunt victime ale violenței domestice și ale violenței între parteneri intimi: există diferite modalități de a face rău unui copil, toate la fel de nocive.
  • Dacă un tată folosește violența împotriva mamei copilului, el îi face rău și copilului său, iar aceasta este alegerea lui în calitate de părinte.
  • Tații au aceleași responsabilități față de copii ca și mamele, și trebuie să avem aceleași așteptări de la ambii părinți în ceea ce privește rolul lor parental.

Lucrul cu agresorii

Poliția a primit un apel de la vecini cu privire la țipetele care veneau din apartamentul vecin. Polițiștii s-au deplasat la apartament, unde totul părea în regulă. Atât soțul (Marin), cât și soția (Lavinia) au spus că au avut o discuție aprinsă legată de situația lor financiară, că nu a existat violență și că totul este bine

În timpul interviului cu Marin, acesta s-a plâns de locul său de muncă precar, ca operator de call-center, menționând că este singurul care lucrează, deoarece soția sa, Lavinia, are grijă de copii de când aceștia s-au născut. („Ca un tată bun, întotdeauna am muncit din greu!”). El își critică soția și este supărat pe ea pentru că nu se poartă cu copiii într-un mod care să-l mulțumească, considerând-o prea permisivă, neglijându-se pe sine și casa, fără să stabilească reguli. În plus, el afirmă că „nu pare că se grăbește” să își găsească un loc de muncă, acuzând-o că a fost întotdeauna leneșă și pasivă. Marin ar dori ca Lavinia să lase copiii mai des cu mama sa, pe care o consideră mult mai capabilă decât pe mama Laviniei, de care ar vrea ca soția sa să se distanțeze. Marin îi spune unuia dintre polițiști: „Sunteți expert și știți și dvs. cum e! Ea este singura fiică, prințesa casei. Unele lucruri se transmit de la mamă la fiică!”. Chiar dacă Marin declară că își iubește soția, ei ajung adesea să se certe din cauza acestor motive.

Care sunt șansele să fie vorba de violență în studiul de caz prezentat?

Ce indicatori sugerează acest lucru?

  • Toți indicatorii potențiali ai unui abuz trebuie înregistrați cu promptitudine.
  • Este esențial ca polițiștii să fie atenți la acești indicatori chiar și în cazurile în care nu intervin pentru acte de violență domestică.

Cum să discutați cu agresorul despre violența domestică

Întrebări generale

Cum decurg lucrurile acasă cu partenerul/a dvs.? Cum v-ați descrie relația de cuplu?

Majoritatea cuplurilor mai au uneori certuri. Cum gestionați neînțelegerile sau conflictele cu partenerul/a?

Cum vă comportați, în mod normal, când sunteți furios/oasă? Ce se întâmplă când mânia se intensifică?

Credeți că partenerul/a dvs. (sau copiii) s-au temut vreodată de dvs.?

Există lucruri pe care le-ați spus sau făcut și pe care să le regretați mai târziu? Vi s-a întâmplat vreodată să vă comportați într-un mod care să vă sperie sau jeneze?

Au escaladat vreodată conflictele până la violență fizică?

V-a îngrijorat vreodată propriul comportament?

Simțiți vreodată gelozie atunci când partenerul/a dvs. petrece timp cu alte persoane?

Ce părere aveți despre posibilitatea ca partenerul/a dvs. să studieze/lucreze în afara casei? Cum ați reacționa dacă v-ar spune că vrea să facă acest lucru?

Ce părere aveți despre faptul că partenerul/a dvs. petrece timp cu familia sau prietenii?

Ați țipat vreodată la partener/a sau considerați că uneori îl/o tratați într-un mod autoritar?

V-ați împins sau lovit vreodată partenerul/a?

V-ați amenințat vreodată partenerul/a că îl veți răni? Dar cu o armă?

V-ați rănit vreodată partenerul?

A fost vreodată poliția chemată să intervină la un conflict sau o ceartă dintre voi?

Întrebări specifice pentru focalizare: Explorarea consecințelor problemei prezentate (X)

Problema dvs. X (stresul, consumul de alcool, gelozia etc.) v-a afectat relația? În ce moduri?

Ce părere are partenerul dvs. despre problema X? În ce fel îl/o afectează? 

Atunci când sunteți X (gelos/oasă / băut/ă / nervos/oasă etc.), cum reacționați față de partenera/ul sau copiii dvs.?

Când ați fost foarte X, vi s-a întâmplat vreodată să vă pierdeți calmul față de partener/ă sau copii? Ce anume ați făcut?

Când problema X a fost mai gravă, ați făcut vreodată ceva ce ați regretat ulterior?

Care este cel mai grav lucru care s-a întâmplat când ați fost X?

Fiind X, v-ați gândit vreodată să vă faceți rău sau să vă sinucideți? Dar să răniți sau să omorâți pe altcineva?

Acest lucru este relevant în special în cazurile în care polițiștii nu intervin pentru un caz specific de violență domestică, dar au observat unii dintre indicatorii violenței domestice.

Programe dedicate autorilor violenței domestice

Care sunt caracteristicile programelor destinate autorilor violenței domestice?

Sunt gestionate de profesioniști formați și specializați în lucrul cu agresorii.

Se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp (minimum 6 luni, în conformitate cu standardele europene pentru programele destinate agresorilor, având loc de obicei o dată pe săptămână).
De obicei, sunt furnizate sub forma unor programe de grup.

Reprezintă intervenții specializate axate pe asigurarea siguranței supraviețuitorilor (în principal femei și copii) și pe colaborare.

De ce trebuie să lucrăm cu autorii violenței domestice?

Mulți agresori perpetuează ciclul violenței în noile lor relații (Shortt, et al., 2012).
După separare, violența poate deveni mai severă, în loc să înceteze (Ornstein & Rickne, 2013; Statistics Canada, 1993: 26).
Copiii expuși la violența între partenerii intimi vor prelua comportamentul violent și îl vor repeta în propriile relații ca adulți (Murrell, Christoff & Henning, 2007).
Mulți supraviețuitori își doresc ca agresorii să se schimbe și ca violența să înceteze (FRA, 2014).
Agresorii se confruntă, de asemenea, cu consecințe negative; unii doresc să-și îmbunătățească relațiile cu partenerii și copiii lor și să nu mai recurgă la violență (Rollero, 2020).

Agresorii sunt cei care cauzează răul. Aceștia ar trebui să fie trași la răspundere / să își asume responsabilitatea.

Valoarea adăugată a programelor pentru agresori

Ce „parte a aisbergului” influențăm:

  • Cu „acțiunile punitive” (măsuri restrictive și represive)?
  • Cu activități care vizează schimbarea comportamentului și a atitudinii (o parte esențială a programelor pentru agresori)?

Funcționează programele pentru agresori?

Atât autorii violenței domestice, cât și fostele lor partenere raportează scăderi semnificative ale incidentelor de violență psihologică, fizică și sexuală, după finalizarea unui program pentru agresori.

WWP EN. (2023). Schimbarea este posibilă: Rezultate din instrumentul de monitorizare IMPACT (Change is possible: Results from the IMPACT Outcome Monitoring Toolkit).

Rolul poliției în schimbarea comportamentului violent al agresorilor prin promovarea programelor destinate acestora

  • În unele țări, poliția poate emite o trimitere obligatorie către un program specializat dedicat agresorilor.
  • În unele țări, poliția poate recomanda procurorului sau instanței să dispună trimiterea agresorului către un astfel de program.
  • În multe țări, autoritățile de poliție recomandă agresorilor să se adreseze unui program dedicat acestora.

Importanța referirii agresorilor către un program destinat acestora prin intermediul poliției

  • Poliția intervine de obicei în situații de criză. În multe cazuri, aceasta este ocazia în care agresorul este cel mai dispus/ deschis să ia măsuri cu privire la comportamentul său („fereastra de motivație”).
  • Polițiștii pot fi percepuți ca o autoritate de către agresori, și ar putea fi mai dispuși să accepte recomandările acestora.
  • După incidentul violent, mulți agresori se simt vinovați cu privire la situația și comportamentul lor, iar unii dintre ei acceptă mai ușor recomandările pe care le percep ca fiind o formă de sprijin.
  • Impactul altor măsuri este sporit în cazul în care agresorul participă la un astfel de program. De exemplu, în cazul în care se emite un ordin de protecție care prevede părăsirea locuinței, munca profesioniștilor cu agresorul îl poate ajuta pe acesta să înțeleagă și accepte mai ușor măsura luată și poate susține angajamentul acestuia că nu o va încălca; astfel, se pot identifica și gestiona din timp orice alte riscuri suplimentare.
Unele studii indică faptul că motivația agresorului de a accepta ajutor este cea mai ridicată în primele 7 zile de la incidentul de violență (după fereastra motivației), ceea ce arată importanța referirii către programe remediale cât mai curând posibil. Există diferite motive pentru acest lucru: agresorul se află în etapa remușcărilor (conform ciclului abuzului), agresorul este afectat de situație și dorește să arate că este cooperant, iar mecanismele de apărare care minimizează violența, o justifică sau îi învinovățesc pe alții nu sunt încă atât de intense (amintirea incidentului este încă proaspătă). Alte instituții (instanțe, parchet, Protecția Copilului) intervin de obicei mult mai târziu.

În prezent, România nu dispune de programe adresate în mod special autorilor violenței domestice

  • La nivelul municipiului Cluj-Napoca funcționează diverse instituții și ONG-uri, care oferă servicii sociale și de suport vizând diminuarea sau combaterea unor factori care pot contribui la un comportament violent (de exemplu, consilierea psiho-socială în cazul persoanelor cu diverse adicții), însă aceste intervenții nu se adresează în mod special autorilor violenței domestice
  • Este esențială dezvoltarea unei rețele de profesioniști care să comunice permanent despre capacitățile instituțiilor din care fac parte de a lucra cu agresori și despre cum evoluează acestea în timp (de ex., există o fluctuație mare a serviciilor sociale din ONG-le locale, cauzată de sub-finanțare, sub-dimensionarea organigramei profesioniștilor, lipsa formării în domeniul VD).
  • Următoarele slide-uri vor ilustra modalități de trimitere/ îndrumare ale agresorilor către programe specializate care li se adresează, însă comunicarea în momentele critice (când există o fereastră de motivație care predispune la schimbare) rămâne un aspect important de luat în considerare.

Exemple de bune practici pentru îndrumarea agresorului spre un program destinat acestuia

  • Faceți trimiterea doar după ce v-ați asigurat că victimele sunt în siguranță, ați colectat toate probele și ați inițiat o relație profesională cu agresorul.
  • Faceți trimiteri numai dacă agresorul este capabil să vă asculte și să vă înțeleagă (dacă nu este sub influența alcoolului, a altor substanțe sau foarte agresiv).
  • Recunoașteți dificultatea situației: „Aceasta nu este o situație ușoară, văd cât de mult este tulburată întreaga familie.”
  • Normalizați starea de regret în ceea ce privește actul de violență: „Mulți bărbați pe care îi întâlnesc nu sunt mândri de modul în care au reacționat și își doresc să fi făcut unele lucruri diferit.”
  • Normalizați solicitarea ajutorului: “Viața este complicată, relațiile sunt complicate, schimbarea ta este, de asemenea, complicată. Este în regulă să simți nevoia de sprijin pentru a afla cum să fii un partener și un tată mai bun și să te simți mai bine”.
  • Folosiți informațiile și expresiile folosite de agresor: „Când ați spus că ați clacat…”, „Ați menționat că uneori aveți un temperament agresiv…”. Folosiți numai informațiile primite de la agresor, nu și de la victimă.
  • Identificați „motive întemeiate” care să-l motiveze pe acest bărbat să se schimbe: „Ați spus că aceste situații se repetă și că vă îngrijorează efectele negative asupra copiilor.”
  • Oferiți informații de bază despre program: „Acesta este un loc unde bărbații, care uneori fac rău persoanelor pe care le iubesc, vin să devină partenerii/ tații pe care și-i doresc”; „Există profesioniști care au multă experiență”.
  • Concentrați-vă pe motivarea lui de a face un prim pas (nu pe faptul că ar accepta să urmeze programul): „Nu poate fi rău dacă dai un telefon la ei, ca să vezi dacă există ceva care te-ar putea interesa/ ajuta.”
  • Încurajați speranța: „Mulți bărbați ezită să se alăture acestor programe, dar, după un timp, constată că le sunt de mare ajutor și simt că viața lor s-a îmbunătățit.”
  • Evitați să faceți promisiuni sau concesii ca „recompensă” dacă agresorul contactează programul.
  • Informați victima despre recomandarea făcută agresorului de a se angaja într-un program special pentru autorii actelor de VD.
  • Oferiți câteva materiale promoționale despre program.
  • Acționați într-un mod care să stârnească interes și o oarecare speranță și lansați o invitație (fără a încerca să convingeți agresorul).

Mesaje cheie

Autorii violenței domestice manipulează adesea sistemele

precum poliția și tribunalele, folosind acuzații nefondate și prejudecăți sociale pentru a-și menține controlul asupra victimelor.

Răspunsul forțelor de ordine poate fi îngreunat de vulnerabilitățile din sistem

inclusiv prejudecățile legate de gen și convingerea că agresorii nu rănesc copiii dacă nu sunt direct violenți cu aceștia.

Asistarea la incidentele de violență domestică are efecte negative pe termen lung asupra copiilor

perturbând dezvoltarea și formarea relațiilor emoționale.

Programele dedicate agresorilor se concentrează pe schimbarea comportamentului

și reducerea violenței, demonstrând succes în îmbunătățirea rezultatelor pentru supraviețuitori și familii.

Rolul poliției

Poliția joacă un rol crucial în identificarea manipulării, asigurarea condițiilor de siguranță pentru victime și în îndrumarea eficientă a agresorilor către programele destinate acestora în momentele critice, atunci când există o fereastră de motivație în a accepta acest ajutor.

Autoevaluare

Reveniți la Modulul V
Accesați Modulul VII

Co-finanțat de Programul CERV Daphne EC. Acord de grant nr. 101096908