Linkuri utile

Modulul 4 – Colaborarea interinstituțională

Bine ați venit! Scopul acestui modul este de a înzestra polițiștii cu instrumentele necesare unei colaborări interinstituționale eficiente și de a răspunde provocărilor complexe întâlnite în cazurile de violență domestică prin eforturi coordonate. Obiectivele de învățare ale acestui modul sunt:
  1. Înțelegerea beneficiilor colaborării interinstituționale în gestionarea cazurilor de violență domestică.
  2. Însușirea rolului polițiștilor în cadrul rețelelor de colaborare interinstituțională.
  3. Familiarizarea cu unele modele existente de colaborare interinstituțională.

Colaborarea interinstituțională pentru soluționarea cazurilor de VD: instituții cheie și principii

Care sunt instituțiile cheie implicate în colaborarea interinstituțională​?

Principii cheie ale unei colaborări interinstituționale eficiente

Strategii de colaborare interinstituțională pentru sprijinirea grupurilor vulnerabile

Rolul poliției în colaborarea interinstituțională

Accesați această secțiune

Modele de bune practici în colaborarea interinstituțională și studii de caz

Conferințele interinstituționale de evaluare a riscului (MARAC)

Răspunsul comunitar coordonat (CCR)

Centrele de justiție familială (FJC)

Modelele de intervenție timpurie SafeLives

Managementul de caz diferențiat (DCM)

Accesați această secțiune

Colaborarea interinstituțională în cazurile de VD

Violența domestică este un domeniu complex, care presupune implicarea sistemului de justiție penală, asistenței medicale, poliției, organizațiilor de apărare a drepturilor femeilor și serviciilor sociale de suport.

Colaborarea interinstituțională pentru prevenirea și combaterea VD reprezintă o abordare structurală de acțiuni coordonate între toate tipurile de instituții și organizații implicate în identificarea, prevenirea, controlul și urmărirea penală a cazurilor de VD.
Când această colaborare este implementată corespunzător, ea poate să:
  • Permită instituțiilor să dezvolte o înțelegere comună asupra modului de gestionare a cazurilor de VD
  • Îmbunătățească siguranța și protecția victimelor prin asigurarea suportului necesar
  • Crească disponibilitatea resurselor și utilizarea eficientă a acestora
  • Permită profesioniștilor să se focuseze pe domeniile lor de expertiză și să dezvolte colaborarea cu alți profesioniști

Cum funcționează colaborarea interinstituțională?

Stabilirea la nivel local/regional/național a unor grupuri de lucru interinstituționale care să aibă un scop comun

Grupurile de lucru ar trebui să se întâlnească regulat și să aibă un coordonator instituțional

În exemplele de bune practici, coordonarea este asigurată de o instituție/ organizație care oferă servicii de sprijin pentru femei, însă orice instituție poate iniția grupul, asumându-și astfel rolul de coordonare.

Fiecare instituție parteneră își desemnează reprezentanți care să participe la întâlnirile grupului de lucru interinstituțional, atribuindu-le acestora un rol și responsabilități clare, atât în cadrul instituției de apartenență, cât și în cadrul grupului de lucru interinstituțional

Instituții cheie implicate în colaborarea interinstituțională

Poliţie

Răspund imediat la caz, investighează, eliberează ordinele de protecție

Servicii sociale

Oferă sprijin pe termen lung, locuințe/adăpost, ajutor financiar

Servicii de sprijin pentru femei

Oferă adăpost, consiliere și pledează pentru/ apără drepturile victimelor (advocacy)

Servicii juridice și judiciare

Oferă asistență juridică, sprijină procesul de urmărire penală și implementarea măsurilor de protecție

Serviciul de Protecție al Copilului

Protejează copiii expuși la VD

Servicii de sprijin pentru victime

Oferă suport și resurse

Furnizorii de servicii medicale

Răspund nevoilor de sănătatea fizică și mentală

Programe dedicate agresorilor

Urmăresc schimbarea comportamentului abuziv al agresorilor și reducerea riscului de recidivă

Asigurarea unei colaborări interinstituționale eficiente

Necesită elaborarea unei filosofii colective pentru desfășurarea activităților de colaborare și cooperare, bazată pe principii similare și obiective comune.

Roluri și responsabilități bine definite

Stabilirea unor roluri și responsabilități clare ale fiecărei instituții pentru a asigura o coordonare eficientă.

Abordare centrată pe victimă

Prioritizarea unei abordări centrate pe victimă și axată pe siguranța copiilor în toate activitățile de colaborare.

Comunicare îmbunătățită și împărtășirea datelor

Încurajarea comunicării regulate, a schimbului de date și a trimiterii/ referirii cazurilor către instituții.

Înțelegere reciprocă și limbaj comun

Dezvoltarea unei înțelegeri și a unui respect comun pentru diverse culturi organizaționale și expertize, cu asigurarea că toate părțile implicate „vorbesc aceeași limbă”.

Practică integrată

Integrarea colaborării interinstituționale în practica de zi cu zi, atât de la nivel instituțional, cât și de la nivel individual, convenind asupra pașilor care susțin intervențiile comune.

Strategii interinstituționale pentru sprijinirea grupurilor vulnerabile

Efectuarea unor evaluări care să țină seama de vulnerabilitățile specifice grupului, cum ar fi fragilitatea fizică a vârstnicilor sau capacitatea redusă de luare a deciziilor în cazul persoanelor cu probleme legate de consumul de substanțe.
Evaluări individualizate
Elaborarea planurilor de siguranță ținând cont de riscurile unice cu care se confruntă persoanele vulnerabile, cum ar fi problemele de mobilitate ale vârstnicilor sau factorii declanșatori ai consumului de substanțe.
Planuri de siguranță personalizate
Implicarea mai multor instituții și actori, cum ar fi serviciile sociale și medicale, profesioniști din domeniul sănătății mintale și centrele de tratament și consiliere în adicții, pentru a realiza un plan de sprijin coordonat. Acolo unde este posibil, serviciile vor fi acordate într-o singură locație sau se va asigura o referire nemijlocită către alte instituții/ ONG-uri, pentru a reduce barierele de acces.
Colaborare interinstituțională
Asigurarea accesului imediat la intervenția de urgență, incluzând adăposturi, îngrijiri medicale și protecție juridică, adaptate la nevoile grupurilor vulnerabile.
Intervenții de urgență

Rolul poliției în colaborarea interinstituțională

  • Furnizează informații detaliate despre incidentele de VD, istoricul de abuz, comportamentul agresorului și prezența oricărui cazier penal anterior. Aceste date ajută alte instituții să înțeleagă nivelul de risc la care este expusă victima.
  • Împărtășește orice informații care ar putea indica escaladarea riscului pentru victimă, cum ar fi cele rezultate din investigațiile în curs, despre tipare ale comportamentului abuziv sau factori declanșatori identificați.
  • Colaborează cu alte instituții pentru a elabora un plan de siguranță integrat. Acesta poate include măsuri precum intensificarea patrulărilor în apropierea locuinței victimei, dotarea victimei cu un mecanism de alarmă de panică sau asigurarea unui răspuns rapid al poliției în caz de urgență.
  • Recomandă acțiuni legale posibile, cum ar fi solicitarea unui ordin de protecție (de exemplu, ordin de restricție) sau urmărirea penală a agresorului, dacă probele o susțin.

Colaborarea interinstituțională crește nivelul de siguranță al victimelor și asigură coordonarea și armonizarea acțiunilor juridice

Răspunsul multisectorial la cazurile de violență domestică de la nivel local și rolul serviciilor/instituțiilor

Acest tabel centralizează tipurile de instituții și servicii identificate la nivel local, în municipiul Cluj-Napoca și în județul Cluj, cu rol în răspunsul multisectorial la cazurile de violență domestică. Tabelul a fost realizat pe baza legislației curente pentru identificarea rolurilor acestor instituții și servicii, completat cu informațiile disponibile din Eco-harta dezvoltată la nivel local (validată în urma consultării grupului de lucru interinstituțional Cluj-Napoca).

Linia telefonică națională gratuită 24/7 pentru victimele violenței domestice, discriminării pe criteriul de sex, hărțuirii sexuale și traficului de persoane

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) a înființat o linie telefonică de urgență gratuită, cu un număr unic de contact, 0800.500.333, pentru a semnala situații de violență domestică.

Consilierii liniei telefonice gratuite pentru ajutor specializat (helpline) asigură asistență și consiliere pentru depășirea tuturor situațiilor de urgență din domeniu.

Experții liniei telefonice furnizează victimei și potențialilor martori, informații succinte despre demersurile pe care le pot întreprinde cu privire la prevenirea și combaterea violenței domestice, consiliere primară de natură juridică și psihologică, respectiv îndrumarea victimei către instituțiile abilitate din proximitate, unde va beneficia de suport și orientare către serviciile disponibile din teritoriu.

Serviciul de urgență 112

Serviciul de urgență 112 asigură preluarea apelurilor de urgență de la cetățeni și transmiterea acestora către agențiile specializate de intervenție (Ambulanță, SMURD, Poliție, Pompieri, Jandarmerie, Salvamont), în vederea asigurării unei reacții imediate, uniforme și unitare pentru soluționarea urgențelor.

Centrele unice pentru apeluri de urgență, operate de STS, și dispeceratele de urgență ale agențiilor specializate de intervenție sunt organizate la nivelul fiecărui județ.

Apelurile sunt preluate 24/7 de operatorii STS și, în funcție de tipul urgenței, sunt transferate apoi către dispecerii agențiilor specializate de intervenție, care realizează un interviu pe domeniul de competență, alocă și alertează echipajele din teren.

Poliția

Răspunde la incidentele de violență domestică sesizate și audiază separat victima și agresorul.

Evaluează situația în vederea stabilirii existenței unui risc iminent, ca viața, integritatea și libertatea persoanei să fie puse în pericol printr-un act de violență și clasifică riscul pe baza formularului de evaluare a riscului.

Asigură siguranța victimei.

Informează victima și agresorul cu privire la drepturi și obligații și în legătură cu măsurile care vor fi luate în urma emiterii ordinului de protecție provizoriu.

Oferă victimei informații de bază despre posibilele servicii de cazare și sprijin și/ sau solicită consimțământul pentru a transmite contactul victimei către acestea.

Însoțește victima la sediul serviciilor de sprijin pentru victime, cum ar fi adăpostul sau locuința protejată.

Procedează la obținerea de probe conform prevederilor legale.

Poate dispune evacuarea temporară a agresorului din locuință, dacă există o amenințare la adresa siguranței și securității victimei.

Desfășoară activități de supraveghere a brățărilor electronice ale agresorilor, printr-un dispecerat care funcționează 24/7.

Echipa mobilă

Evaluează situațiile de violență domestică sesizate prin liniile telefonice ale instituțiilor publice abilitate, inclusiv al liniilor telefonice de urgență, altele decât numărul unic de urgență 112.

Realizează evaluarea inițială a gradului de risc în vederea acordării serviciilor sociale.

Oferă informare și consiliere victimelor violenței domestice.

Sprijină victimele violenței domestice prin orientarea acestora către serviciile sociale de pe raza localității sau județului, care corespund nevoior acestora.

Intervine în cazurile de violență domestică, la solicitarea organelor de poliție, atunci când prin ordinul de protecție provizoriu s-a dispus măsura evacuării temporare a agresorului din domiciliu, iar acesta din urmă a solicitat, potrivit legii, cazarea într-un centru rezidențial.

Asigură măsurile de protecție socială necesare pentru victimele minori, persoane cu dizabilități sau persoane cu nevoi speciale, vizate de ordinul de protecție provizoriu sau ordinul de protecție, și păstrează confidențialitatea asupra identității acestora.

Servicii pentru agresori

Centrele rezidențiale pentru persoane fără adăpost găzduiesc temporar agresori care au fost evacuați din locuință și nu își pot asigura cazarea.

Un NGO oferă consiliere în adicții și este specializat pe grupuri de sprijin reciproc, dar nu are ca grup țintă agresorii.

Grup de lucru interinstituțional pentru prevenirea și combaterea violenței domestice

Monitorizează și analizează cazurile de violență domestică pentru a îmbunătăți colaborarea între instituții.

Propune măsuri de îmbunătățire a activității în domeniu.

Servicii de sprijin pentru victime

Servicii sociale de sprijin pentru victime ale instituțiilor publice

Informează și sprijină poliția în cadrul activității lor specifice unde întâlnesc situații de violență domestică.

Asigură accesul la informații la cererea organelor judiciare și a părților sau reprezentanților acestora.

Monitorizează cazurile de violență domestică din sectorul sau unitatea teritorială deservită și culeg informații asupra acestora.

Direcției de Asistență Socială și Medicală (DASM):
Centrul pentru prevenirea și combaterea violenței în familie al DASM oferă servicii de evaluare a riscului și servicii de consiliere socială, familială, psihologică, juridică și parentală persoanelor victime (adulți și copii).

În cazul necesității acordării de servicii sociale, poliția socilită intervenția „echipei mobile”, prin care un asistent social desemnat din cadrul DASM evaluează situația de pe teren.

Dacă ordinul de protecție provizoriu vizează minori, persoane cu dizabilități sau persoane cu nevoi speciale, poliția oferă echipei mobile datele necesare pentru aplicarea măsurilor de protecție urgentă.

Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului:
Oferă servicii sociale și de sprijin, efectuează evaluarea nevoilor și coordonează cazurile.

Oferă acces instituțional la sala specială pentru audierea minorilor, victime sau martori ai violenței domestice (AUDIS).

Oferă un adăpost și o locuință protejată pentru victimele femei victime ale violenței domestice și copiii lor, pe raza județului cluj.

Servicii de sprijin pentru victime ale organizațiilor neguvernamentale (ONG)

Oferă consiliere juridică și servicii de mediere gratuite.

Modele de bună practică în colaborarea interinstituțională

Conferințele interinstituționale de evaluare a riscului (MARAC)
Scop: Facilitarea colaborării interinstituționale pentru a proteja victimele VD aflate în situații de risc ridicat.
Participare: Implică angajamentul diferitelor instituții de a aloca resurse și de a depăși barierele printr-o abordare individualizată a cazurilor de VD.
Proces:
  • Conferințe de caz periodice (la fiecare 2-4 săptămâni), în care sunt discutate între 6 și 20 de cazuri de VD
  • Necesită o pregătire prealabilă de 1 până la 3 zile.
Limitări:
  • Sunt consumatoare de timp
  • Sunt utilizate doar în situațiile evaluate ca având riscul cel mai ridicat.
Scop: Dezvoltarea unei abordări comprehensive, la nivelul întregii comunități, pentru a preveni și a răspunde la cazurile de VD prin colaborarea dintre diverse instituții și actori interesați (“stakeholderi”).

Participare: Întâlniri ale Comitetului director (“steering groups”) și ale unor grupuri mai mici formate din diferiți furnizori de servicii (organe de aplicare a legii, tribunale, îngrijire medicală, servicii sociale, serviciile de sprijin pentru victime, organizații comunitare etc.).

Proces:
  • Instituțiile lucrează împreună pentru a dezvolta protocoale și practici comune.
  • Au loc întâlniri periodice pentru a evalua cazurile, politicile și rezultatele.
  • Se asigură formarea continuă și consolidarea capacității pentru profesioniștii implicați.
Limitări:
  • Necesită o conducere fermă și finanțare sustenabilă.
  • Pot apărea dificultăți de coordonare din cauza unor priorități și mandate diferite ale instituțiilor/ organizațiilor implicate.
Scop: Stabilirea unei singure locații în care victimele VD să beneficieze de servicii multiple, fără ca acestea să fie nevoite să apeleze la sisteme de suport disparate.
Participare: Personalul de specialitate co-locat în acest centru de intervenție provine din cadrul forțelor de ordine, serviciilor de asistență juridică, de apărare a drepturilor victimelor și al serviciilor socio-medicale.
Proces:
  • Se stabilește un centru de intervenție, în care se oferă asistență juridică, consiliere, planificarea siguranței și adăpost.
  • Victimele sunt orientate către acest centru, iar serviciile coordonate sunt adaptate pentru a răspunde nevoilor individualizate ale acestora.

Limitări:

  • Costuri ridicate pentru înființarea și asigurarea funcționării continue a unor astfel de locații centralizate de intervenție în cazurile de VD.
  • Probleme de accesibilitate în cazul victimelor din zonele rurale sau îndepărtate.
Scop: Identificarea și sprijinirea victimelor expuse riscului de VD cât mai devreme posibil pentru a preveni vătămările și escaladarea violenței.
Participare: Polițiști, cadre medicale, asistenți sociali și profesioniști din servicii specializate în domeniul violenței domestice.

Proces:

  • Profesioniștii utilizează instrumente de evaluare pentru a stabili nivelul de risc.
  • Victimele sunt orientate către servicii de suport înainte ca riscul să se intensifice și să ajungă la un nivel ridicat.
  • Multiple instituții/ organizații se implică pentru a furniza intervenții individualizate.

Limitări:

  • Necesită formare și o utilizare consecventă a instrumentelor de evaluare a riscului.
  • Eficacitatea intervenției depinde de alocarea adecvată și la timp a resurselor.
Scop: Creșterea eficienței în gestionarea cazurilor de VD ca urmare a clasificării acestora în funcție de risc, complexitate și grad de urgență și a unei alocări a resurselor corespunzătoare.
Participare:Tribunal, poliție, asistenți sociali, profesioniști care oferă asistență juridică, care apără drepturile victimelor.
Proces:
  • Cazurile sunt evaluate și clasificate pe niveluri de risc (de exemplu, risc ridicat, risc moderat, risc scăzut).
  • În funcție de nivelul de risc identificat, se stabilesc planuri de intervenție individualizate, prin care se alocă resurse necesare.
  • Prin monitorizarea intervenției se realizează ajustările necesare ale planului inițial.

Limitări:

  • Necesită o evaluare inițială comprehensivă pentru a asigura o clasificare a riscului cât mai precisă.
  • Prezintă un risc de suprasolicitare a echipei multidisciplinare care se ocupă de cazurile cu risc ridicat, dacă sistemul nu este echilibrat.

Studiul de caz 1. Strategii de colaborare interinstituțională în situația Marinei

Marina este o femeie imigrantă de 35 de ani, mamă a trei copii, cu reședința legală într-o țară din UE și este căsătorită de opt ani cu Lucas. Ei locuiesc într-un oraș mic, unde Lucas face parte dintr-o „familie bogată și influentă”, care deține o mică afacere în zonă. Marina are doi copii dintr-o căsătorie anterioară și un copil cu Lucas, toți având rezidență legală în această țară.

Marina nu are un loc de muncă stabil. Este o prezență plăcută, are prieteni și e activă într-un grup de socializare; cu toate acestea, ea este puternic influențată de Lucas. Acesta are o personalitate dominantă, prin care își controlează partenera și, datorită afacerilor sale, este bine conectat cu agențiile locale și cu alți actori din comunitate, fiind perceput ca un „tată bun și grijuliu”.

Marina a suferit de multe ori din cauza actelor de violență, începând cu abuzul psihologic, pe care nu le-a perceput ca pe un lucru „grav”. Cu toate acestea, în urma unei agresiuni fizice grave, ea a mers la spital însoțită de o prietenă. Deși urmele bătăii erau evidente, ea nu a rămas la unitatea de primiri urgențe. Prietena ei a apelat linia telefonică gratuită de sprijin al victimelor VD și a sunat la poliție pentru a raporta incidentul. Polițiștii s-au întâlnit cu ele în afara unității de primiri urgențe, lângă o cafenea, dar Marina a negat tot ce i s-a întâmplat. Prietena ei și-a asumat responsabilitatea raportării incidentului poliției, accentuând faptul că, dacă Marina va încerca să plece cu copiii de acasă, Lucas o va găsi și o va ucide. A doua zi, în fața poliției și a parchetului, Marina a continuat să nege totul.

În același timp, Marina ar fi dispusă să plece din țară cu copiii ei și să se mute într-o altă țară din UE, în care sora ei este dispusă să o ajute. Cu toate acestea, Lucas a amenințat-o (prin terți) că, dacă pleacă, o va ucide.

Activitate: Identificați instituțiile care trebuie să colaboreze interinstituțional în sprijinul Marinei și al copiilor ei, cu scopul de a le proteja siguranța și în vederea tragerii la răspundere a lui Lucas pentru acțiunile sale, și a evitării feminicidului.

Etapele intervenției în cazul Marinei

Etapele intervenției Instituțiile implicate Procesul de intervenție
1. Raportarea inițială a incidentului – Prietena Marinei raportează incidentul la linia telefonică gratuită de sprijin pentru victimele VD și contactează poliția. Marina primește îngrijiri medicale. Poliție, linie telefonică gratuită de sprijin pentru victimele VD, cadre medicale Prietena Marinei apelează linia telefonică gratuită de sprijin și sesizează incidentul la poliție. Cadrele medicale de la urgență constată leziunile.
2. Primul contact și evaluarea siguranței – Poliția se întâlnește cu Marina și prietena ei; Marina neagă abuzul. Serviciile de suport pentru victime oferă sprijin emoțional și evaluează nivelul de siguranță. Poliție, furnizori de servicii de suport pentru victime, cadre medicale Poliţia evaluează riscul la fața locului; Cadrele medicale confirmă leziunile. Serviciile de suport pentru victime inventariază opțiunile de siguranță.
3. Evaluarea riscului și elaborarea planului de siguranță – Poliția și serviciile sociale evaluează riscul. Serviciile de suport pentru victime dezvoltă un plan de siguranță. Poliție, furnizori de servicii sociale, servicii de suport pentru victime, specialiști în domeniul VD Poliția și furnizorii de servicii sociale evaluează riscul, construiesc un plan de siguranță și asigură imediat un adăpost Marinei și copiilor ei.
4. Emiterea ordinului de protecție și consilierea juridică – Poliția emite ordinul de protecție; Marinei i se oferă asistență juridică pentru problemele de custodie și separare. Poliție, procuror, specialist în domeniul VD, consilier juridic, consilier de probațiune Poliţia solicită eliberarea unui ordin de protecție de urgență (dacă este necesar) pentru a preveni repetarea incidentelor de VD din partea lui Lucas; prin consiliere juridică sunt satisfăcute nevoile de asistența juridică ale Marinei.
5. Bunăstarea și protecția copilului – Serviciile sociale și de protecție a copilului evaluează nivelul de siguranță a copiilor. Servicii sociale, Poliție, Servicii de protecție a copilului Serviciile de Protecție a Copilului evaluează nivelul de siguranță a copiilor Marinei și stabilește dacă aceștia sunt expuși riscului din cauza comportamentului lui Lucas sau a altor factori care i-ar putea pune în pericol dacă rămân în cadrul familiei. Poliția poate interveni dacă există îngrijorări imediate cu privire la siguranța copiilor.
6. Suport și monitorizare continuă – Monitorizarea continuă este asigurată de către poliție și furnizorii de servicii sociale. Marina primește continuu sprijin emoțional și asistență juridică. Servicii de sprijin pentru victime, poliție, furnizori de servicii sociale și medicale, asistență juridică Se realizează controale regulate pentru a asigura protecție și sprijin în mod continuu.Serviciile de sprijin pentru victime mențin contactul cu Marina, oferă sprijin emoțional, psihologic și se asigură că este la curent cu opțiunile ei. Poliţia continuă să monitorizeze interacțiunile lui Lucas cu Marina și se asigură că acesta respectă ordinul de protecție.
7. Planificarea relocării (la nevoie) – Serviciile sociale și de suport pentru victime ajută la stabilirea și implementarea planului de relocare, iar poliția asigură protecție pe durata întregului proces. Poliție, furnizori de servicii sociale și de suport pentru victime, serviciul pentru imigrări Marina primește sprijin pentru a se reloca în siguranță, prin implicarea poliţiei și a serviciului pentru imigrări.
8. Recuperare și reintegrare pe termen lung – Marina primește locuință, sprijin financiar, terapie și sprijin legal pentru a-i susține recuperarea pe termen lung. Servicii sociale, servicii de îngrijire a sănătății mintale, servicii de sprijin pentru victime, servicii asistență juridică Serviciile sociale și serviciile de sprijin pentru victime sprijină recuperarea pe termen lung a Marinei oferindu-i un adăpost, sprijin financiar și o ajută să se reintegreze în comunitate, în timp ce serviciile de îngrijire a sănătății mintale îi oferă consiliere în traumă. Serviciile de asistență juridică oferă o susținere continuă a Marinei în aplicarea procedurilor juridice pe care le presupune un divorț și obținerea custodiei copiilor.

Studiul de caz 2. Impactul colaborării interinstituționale când victimele se află într-o situație de „risc ridicat”. Cazul Ioanei

Ioana, o mamă de 32 de ani a doi copii mici, se află într-o relație cu partenerul ei, Andrei, de 10 ani. În ultimii ani, relația a devenit din ce în ce mai abuzivă. Andrei a exercitat de multă vreme un comportament de control asupra Ioanei, incluzând izolarea acesteia de familie și prieteni, monitorizarea telefonului ei și a rețelelor sociale și controlul finanțelor familiei. Recent, abuzul a escaladat în violență fizică, Andrei lovind-o și amenințând-o frecvent. Ioana a ajuns să se teamă pentru viața ei și pentru siguranța copiilor.

Săptămâna trecută, după un incident deosebit de violent în care Andrei a amenințat-o cu un cuțit în fața copiilor, Ioana a contactat poliția. Polițiștii care au ajuns la fața locului au remarcat leziunile fizice în cazul mamei și au observat că cei doi copii erau vizibil tulburați. Ioana a recunoscut că până acum i-a fost prea frică să raporteze abuzurile partenerului, din cauza amenințărilor lui Andrei că îi va lua copiii, dacă ea va încerca vreodată să-l părăsească.

Ioana a dezvăluit că Andrei are un istoric de consum excesiv de alcool, ceea ce pare să fi exacerbat violența. Ea a mai menționat că nu are acces la finanțele familiei, întrucât Andrei gestionează toți banii, ținând-o într-o stare de dependență financiară totală de el. În plus, ea și-a exprimat îngrijorarea că Andrei are o armă de foc în casă, pentru care a primit autorizare.

Ioana este acum pregătită să iasă din această relație, dar nu știe unde să meargă sau cum să se protejeze pe ea și pe copii. Ea se teme că Andrei va trece de la amenințări la fapte dacă încearcă să plece.

Activitate: Identificați instituțiile care trebuie să colaboreze interinstituțional în sprijinul Ioanei și al copiilor ei, cu scopul de a le proteja siguranța și pentru a-l trage la răspundere pe Andrei pentru comportamentul său agresiv.

Aplicarea principiilor MARAC în cazul Ioanei

Acţiuni Instituțiile implicate Procesul de intervenție
1. Incidentul inițial și raportarea acestuia – Ioana contactează poliția după un incident violent în care Andrei a amenințat-o cu un cuțit. Polițiștii observă prezența leziunilor și remarcă nivelul de disconfort al copiilor. Poliție, furnizori de servicii de sprijin pentru victime Poliţia răspunde la apelul Ioanei, colectează dovezile abuzului și evaluează riscul imediat pentru Ioana și copii. Ioana este informată cu privire la opțiunile de sprijin pe care le are.
2. Evaluarea riscului și referirea către MARAC – Cazul Ioana este încadrat la un nivel de „risc ridicat” din cauza intensificării violenței, prezenței unei arme de foc, consumului excesiv de alcool, controlului financiar și a amenințărilor la adresa copiilor. Poliție, furnizori de servicii de suport pentru victime, coordonatorul conferințelor de caz de tip MARAC În urma utilizării Instrumentului “DASH” (Abuz în familie, urmărire și hărțuire) de evaluare a riscului se stabilește că nivelul de risc în cazul Ioanei este ridicat. Cazul este trimis pentru a fi analizat la nivel interinstituțional în cadrul unei Conferințe de caz de tip MARAC.
3. Întâlnirea MARAC și schimbul de informații – Este convocată o conferință de caz MARAC cu reprezentanți ai instituțiilor relevante pentru a discuta cazul Ioanei și pentru a crea un plan de intervenție coordonat. Poliție, Servicii de sprijin pentru victime, Servicii sociale, Specialist în domeniul violenței în familie, Servicii de protecție a copiilor, Serviciul de probațiune (dacă Andrei are antecedente penale) În cadrul conferinței de caz de tip MARAC, toate instituțiile împărtășesc informații despre potențialele riscuri, situația actuală a Ioanei și resursele disponibile. Este elaborat un plan de siguranță, care include pașii necesari pentru a o proteja pe Ioana și pe copiii ei.
4. Măsuri de protecție imediată – În urma întâlnirii MARAC, se iau măsuri imediate pentru a asigura siguranța Ioanei și a copiilor ei. Asistență juridică, Servicii sociale, Servicii de sprijin pentru victime Poliţia implementează măsurile de protecție, incluzând arestarea lui Andrei, dacă este necesar, și confiscarea armei de foc, în timp ce serviciile de suport pentru victime o sprijină pe Ioana în realizarea planului de siguranță și în accesarea resurselor disponibile (de ex., adăpost). Un specialist pe VD asigură plasarea de urgență într-o locuință protejată, iar serviciile sociale asigură bunăstarea și siguranța copiilor.
5. Asistență juridică și financiară – Ioana primește consiliere juridică și sprijin în vederea obținerii custodiei, controlului financiar și a ordinului de protecție. Furnizori de servicii sociale, poliție, servicii de protecție a copilului Prin asistența juridică Ioana este sprijinită în obținerea ordinului de protecție și asigurarea custodiei asupra copiilor; furnizorii de servicii sociale o sprijină pentru dobândirea independenței financiare și a accesului la diverse prestații sociale, beneficii și facilități. Serviciile de sprijin pentru victime se asigură că Ioana își înțelege drepturile conferite de lege și opțiunile juridice.
6. Asistență și monitorizare continuă – Monitorizarea sistematică a comportamentului lui Andrei și a gradului de siguranță a Ioanei, și acordarea unui sprijin continuu pentru Ioana și copiii ei. Poliție, servicii de suport pentru victime, furnizori de servicii sociale, servicii de protecție a copilului Poliţia monitorizează respectarea ordinului de protecție de către Andrei și investighează eventualele pericole. Serviciile de suport pentru victime îi oferă Ioanei sprijin emoțional continuu și consiliere pentru depășirea traumei. Serviciile de protecție ale copilului asigură bunăstarea copiilor și le oferă psihoterapie dacă este necesar. Serviciile sociale asigură sprijin practic pentru Ioana, cum ar fi găzduirea într-un adăpost și consiliere în vederea găsirii unui loc de muncă.
7. Recuperare și reintegrare pe termen lung – Este susținută recuperarea pe termen lung și reintegrarea Ioanei în comunitate, urmărindu-se asigurarea independenței și siguranței acesteia. Furnizori de servicii sociale, servicii de îngrijire a sănătății mintale, servicii de suport pentru victime Serviciile sociale o ajută pe Ioana să-și dobândească independența financiară, să obțină o locuință și un loc de muncă stabile. Serviciile de îngrijire a sănătății mintale oferă consiliere continuă pentru Ioana și copii. Serviciile de suport pentru victime continuă să se intereseze și asigure că Ioana primește sprijinul de care are nevoie pe măsură ce se adaptează la o viață nouă.

Mesaje cheie

Scopul colaborării interinstituționale

De a îmbunătăți siguranța victimelor, de a asigura coordonarea demersurilor juridice și pentru a oferi suportul deplin persoanelor care au supraviețuit violenței domestice.

Principii de bază

Alocarea clară a rolurilor și responsabilităților între instituții; Partajarea eficientă a informațiilor, păstrând în același timp confidențialitatea; O abordare holistică centrată pe victimă, în care se acordă prioritate siguranței și bunăstării.

Rolul poliției

Furnizarea informațiilor relevante și critice; Colaborare în demersul de evaluare a riscului și de planificare a siguranței; Coordonarea măsurilor de aplicare a legii și a răspunsului la posibile amenințări și pericole.

Colaborarea interinstituțională funcționează

și este vitală în gestionarea cazurilor complexe de VD! Acționând împreună, instituțiile protejează mai bine victimele, catalizează tragerea la răspundere a agresorilor și contribuie la crearea unor comunități mai sigure.

Autoevaluare

Reveniți la Modulul III
Accesați Modulul V

Co-finanțat de Programul CERV Daphne EC. Acord de grant nr. 101096908