Bine ați venit! Parcurgând acest modul vă veți îmbunătăți cunoștințele și abilitățile privind:
Care sunt elementele principale ale evaluării riscului?
Provocările poliției privind evaluarea riscului în cazurile de violență domestică
Factorii de risc majori din partea victimei și agresorului
Recomandări privind adresarea de întrebări pentru identificarea factorilor de risc
Cum se colectează probele?
Definirea nivelurilor de risc
Criteriile unui instrument de evaluare a riscului de calitate
Strategii de management al riscului
Măsuri de protecție optime în situațiile în care NU există risc iminent sau există un nivel SCĂZUT de risc
din toate apelurile făcute la poliție sunt cazuri de VD
Există diferite metode de evaluare a riscului, care se aplică adesea într-un timp foarte scurt și în situațiile stresante de la fața locului
Evaluarea riscului de recidivă a violenței este o activitate tehnico-științifică ce constă în estimarea probabilității de apariție a unui nou act de violență într-o anumită perioadă de timp, pe baza analizării unui set de factori de risc și de protecție, al căror nivel de asociere cu recidiva violenței – în special a celei grave sau letale – a fost demonstrat empiric. Este important să se cunoască tot ceea ce s-a întâmplat în legătură cu fiecare factor și indicator analizat.
Sistemul VioGén este un instrument de pionierat pentru evaluarea riscului în cazurile de violență domestică. Acesta este utilizat de către poliția din Spania pentru a determina probabilitatea recidivei și a nivelului de risc la care este expusă victima.
Trebuie să se țină seama de nivelul de risc auto-perceput de către victimă, deoarece poate fi dificil pentru ea să măsoare în mod specific fiecare dintre indicatori, iar aceasta poate manifesta teamă în a-l cunoaște pe agresorul său întru totul și a modului în care acesta acționează în anumite situații.
Pe lângă adresarea unor întrebări și ghidarea victimei în privința identificării factorilor și indicatorilor de risc, este esențial ca aceasta să fie încurajată să se exprime liber și să relateze faptele exact așa cum și le amintește. Este puternic descurajată întreruperea victimei în timpul relatării, pentru a-i oferi un spațiu sigur în care să se simtă confortabil, dar și pentru a evita ca aceasta să uite unele informații valoroase pe care dorește să le împărtășească.
Femeile care sunt sau au fost victime ale violenței de gen se află frecvent într-o stare de stres intens și/sau traumă, iar relația emoțională puternică cu agresorul pot crea dificultăți în relatarea celor întâmplate. De aceea, polițiștii trebuie să depună un efort deosebit pentru a empatiza cu victima și să cunoască specificul acestui tip de infracțiune, pentru a putea colecta date valide.
În procesul de evaluare a riscului și colectare a datelor pentru elaborarea raportului, polițiștii se pot confrunta cu diverse dificultăți: starea de anxietate sau confuzie a victimei, tendința acesteia de a minimaliza gravitatea faptelor din cauza atașamentului emoțional față de agresor, lipsa unui spațiu sigur și confortabil pentru discuție, teama de represalii sau stigmatizare, precum și eventuale lacune în pregătirea profesională. Toți acești factori pot afecta calitatea și acuratețea informațiilor obținute și interpretarea lor corectă.
deja pot fi identificați indicatori de risc, agresorul are potențialul de a provoca vătămări grave, dar este puțin probabil să o facă dacă nu există o schimbare a circumstanțelor
Este important să existe întotdeauna doi polițiști specializați de referință pentru femeie, care să îi monitorizeze cazul și să se asigure că măsurile de protecție stabilite în urma evaluării riscului sunt puse în aplicare.
Indiferent de nivelul de risc identificat inițial, victimele trebuie să fie informate că pot contacta poliția ori de câte ori apare un nou incident, când se va realiza o nouă evaluare a riscului, iar măsurile de protecție vor fi adaptate la circumstanțele și nevoile identificate ale victimei.
În răspunsul de primă linie, Poliția nu oferă consiliere sau sfaturi victimelor
→ ei efectuează evaluarea inițială a riscului și planificarea siguranței
→ apoi trimit victimele către serviciile specializate în domeniul violenței domestice din cadrul sau din afara serviciilor de poliție
Echipa mobilă – intervenția de urgență în cazurile de violență domestică
Conform Ordinului nr. 2525 din 7 decembrie 2018, echipa mobilă este o structură cheie în intervenția de urgență la cazurile de violență domestică.
Una dintre atribuțiile principale ale echipei mobile este aceea de a realiza evaluarea inițială a gradului de risc din perspectiva acordării serviciilor sociale, pe baza Fișei pentru evaluarea gradului de risc.
Cât de familiarizați sunteți cu rolul echipei mobile în intervențiile pentru cazurile de violență domestică? Dacă ați făcut parte din echipa mobilă în intervențiile la un caz, care au fost principalele provocări întâmpinate în timpul colaborării?
FĂRĂ RISC IDENTIFICAT
RISC SCĂZUT IDENTIFICAT
INFORMARE ȘI ASISTENȚĂ + MĂSURI:
PENTRU VICTIME: Numere de telefon și/sau contacte personale ale poliției, oferite într-un mod discret și agreat cu victima.
PENTRU AGRESOR:
Evaluați vulnerabilitățile fizice și cognitive: Victimele vârstnice pot prezenta limitări fizice, boli cronice sau dizabilități care le fac mai expuse riscului de violență domestică și mai puțin capabile să se protejeze singure sau să solicite ajutor.
Evaluați dependența victimei față de agresor: Este posibil ca victimele să depindă de agresor pentru îndeplinirea activităților zilnice, ceea ce complică raportarea violenței sau evadarea din această situație, deoarece vârstnicii se pot teme de stigmatizare sau de plasarea în centre rezidențiale de îngrijire și asistență.
Evaluați izolarea socială: Victimele vârstnice pot fi izolate social din cauza problemelor de mobilitate, a pierderii rețelelor sociale sau a acțiunilor deliberate ale agresorilor de a le izola de alte persoane.
Evaluați dinamica puterii și controlului: agresorul poate trata victima ca fiind incapabilă sau nedemnă de respect, îi poate controla resursele financiare și poate recurge la abuz emoțional și psihologic, inclusiv manipulare, amenințări, pentru a-și menține controlul asupra acesteia.
Evaluați dacă există dificultăți de comunicare: deficiențe de auz, de vorbire sau reticența victimei de a vorbi deschis din cauza fricii sau a neîncrederii, care pot îngreuna comunicarea și procesul de luare a deciziilor.
„O femeie ajunge la o secție de poliție susținând că este speriată pentru că soțul ei a apucat-o de gât. Ea nu prezintă semne fizice, dar se află într-o stare de anxietate. Cei doi soți au doi copii, cu vârste de 4 și 7 ani, care se aflau în casă la momentul incidentului.”
Ce întrebări i-ar putea pune polițiștii pentru a efectua o evaluare și o gestionare corespunzătoare a riscului de VD?
Ce măsuri ați lua pentru a proteja această femeie și pentru a preveni o nouă agresiune?
Instrumentul de răspuns video rapid (RVR) din Marea Britanie oferă victimelor aflate într-un cadru sigur un prim răspuns video imediat, atunci când agresorul nu este prezent — cu o rată de răspuns de 3 minute față de 32 de ore.
Co-respondenți: polițistul + asistentul social intervin în cazurile de violență domestică la fața locului; practică promițătoare pentru a îmbunătăți detensionarea conflictelor, a facilita accesul persoanelor la servicii, a reduce presiunea asupra sistemului de justiție penală și asupra sistemului de sănătate și a promova eficiența din punctul de vedere al costurilor.
Sursă:
https://science.police.uk/delivery/case-studies/improving-response-to-victims-of-domestic-violence/
Asociația Internațională a Șefilor de Poliție, Evaluarea impactului programelor pentru echipele de intervenție comună
Co-finanțat de Programul CERV Daphne EC. Acord de grant nr. 101096908