Modulul 2 - Controlul Coercitiv

Bine ați venit! Obiectivele acestei sesiuni de formare sunt următoarele:

  1. Înțelegerea violenței domestice, a formelor sale – psihologică și fizică – și a duratei de manifestare a acesteia.
  2. Înțelegerea controlului coercitiv ca un tipar sistematic de exercitare a violenței, a conceptelor și semnelor care îl definesc și a tacticilor prin care se manifestă.
  3. Înțelegerea efectelor violenței asupra sănătății mintale și fizice a victimei, asupra relațiilor sociale și altor aspecte ale vieții.
  4. Conștientizarea importanței recunoașterii tiparului de manifestare a controlului coercitiv în relațiile abuzive.

Tipurile de violență domestică

Care sunt principalele forme de violență domestică?

Tipuri de violență fizică

Definiția violenței psihologice

Controlul coercitiv și caracteristicile sale

Ce este controlul coercitiv?

Patru elemente definitorii ale controlului coercitiv

Tactici ale controlului coercitiv

Nouă tactici principale folosite în controlul coercitiv

Impactul asupra victimei

Roata puterii și a controlului (Modelul Duluth)

Consecințele controlului coercitiv

Controlul coercitiv

Nu este un tip de violență în sine, ci un sistem complex prin care se exercită violența cu scopul de a controla viața victimei în contextul unei relații abuzive
Se exercită pe perioade lungi de timp și poate avea efecte devastatoare asupra sănătății mintale a victimei, imaginii de sine, percepției propriei valori și sentimentului de autonomie și siguranță.
Deși este frecvent întâlnit, controlul coercitiv este adesea trecut cu vederea sau interpretat greșit. Chiar victimele însele pot să nu își dea seama că sunt supuse abuzului, deoarece lipsesc semnele fizice, iar în fața celorlalți, agresorii pot părea persoane grijulii sau capabile de îngrijire.

Aceste aspecte subliniază importanța dezvoltării unei înțelegeri mai profunde a controlului coercitiv, a identificării semnelor sale și a găsirii unor modalități eficiente de a-i răspunde.

Violența domestică

Toate actele de violență fizică, sexuală, psihologică sau economică care au loc în cadrul familiei sau a unității domestice, între foști / actuali soți sau parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.

Convenția de la Istanbul Art. 3
(Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice)

Violența fizică

Orice act care provoacă vătămare corporală ca urmare a exercitării ilegale a forței fizice asupra unei alte persoane. Printre altele, violența fizică poate lua forma unei agresiuni grave / minore, a privațiunii de libertate și a omuciderii.

Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) (2017)

Glosar de definiții a violului, feminicidului și violenței între parteneri intimi

lovire

împins

îmbrâncire

strangulare

ciupire

pipăit

imobilizare

Sau orice alt act fizic care provoacă durere sau disconfort victimei și este exercitat împotriva voinței sale. Pot exista sau nu urme fizice.

Violența psihologică

Orice act care provoacă daune psihologice unei persoane. De exemplu, violența psihologică poate lua forma constrângerii, defăimării, injuriilor verbale sau hărțuirii.

Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) (2017)

Glosar de definiții a violului, feminicidului și violenței între parteneri intimi

Controlul Coercitiv

Înțelegerea controlului coercitiv

Este o strategie deliberată și manipulativă prin care se urmărește dominarea și controlul asupra unei alte persoane, modelându-i acțiunile și deciziile pentru a se alinia cu dorințele agresorului.

Tacticile coercitive implică folosirea forței și a amenințărilor pentru a impune sau descuraja anumite reacții, în timp ce tacticile de control sunt utilizate pentru a forța victima să se supună, izolând-o de sursele de suport și sprijin.

Elementele definitorii ale controlului coercitiv

Tactici ale controlului coercitiv

Controlul coercitiv se poate manifesta în diferite moduri, în principal ca violență psihologică. Nu este întotdeauna ușor să se facă distincția între diversele tactici, deoarece acestea se pot suprapune, iar agresorul folosește de obicei mai multe tactici diferite în același timp.

Gaslighting-ul

Gaslighting-ul este o formă de manipulare psihologică a agresorului prin care victima ajunge să se îndoiască de propria sănătate mintală, memorie sau de simțul realității. Victima poate deveni confuză, neliniștită și poate dezvolta probleme de încredere în sine.
  • Învinuirea victimei pentru abuz sau exprimarea pretenției că victima exagerează;
  • Negarea incidentelor de abuz;
  • Crearea de narațiuni false despre evenimente;
  • Ignorarea și minimalizarea sentimentelor victimei;
  • Folosirea de stereotipuri negative.

Izolarea

Limitarea metodică a contactului victimei cu prietenii, familia de origine și/sau alte rețele de suport cu scopul de a face victima dependentă de agresor.

Izolarea emoțională – restricționarea posibilității victimei de a-și vizita sau de a comunica cu prietenii și familia.

Izolarea fizică – mutarea victimei într-o locație îndepărtată sau restricționarea accesului la transport, telefon sau internet.

Intimidare

Intimidarea cu scopul de a provoca frică și supunere. Aceasta poate fi tacită, printr-un gest sau o privire amenințătoare ori verbală.
  • Amenințarea cu vătămarea sau uciderea victimei, copiilor sau animalelor de companie;
  • Distrugerea proprietății sau afișarea unei arme;
  • Amenințarea cu divulgarea unor informații jenante despre victimă sau care îi pot aduce daune acesteia.

Monitorizare și supraveghere

Monitorizarea constantă a modalităților de comunicare, deplasărilor, și a altor activități ale victimei.
  • Verificarea telefonului, utilizării internetului, e-mailului și/ sau a conturilor de social media ale victimei;
  • Utilizarea localizării GPS și/ sau a camerelor de supraveghere pentru a urmări victima;
  • Adresarea de întrebări repetitive despre locația și activitățile victimei.

Umilire

Umilirea unei persoane până la distrugerea stimei de sine și a sentimentului de autoapreciere. Victima se poate simți neajutorată și incapabilă să se descurce fără agresor. Aceasta poate include, dar nu se limitează la:
  • Critici constante,
  • Înjosire,
  • Denigrare publică,
  • Minimalizarea capacităților,
  • Jigniri,
  • Stil de comunicare sarcastic,
  • Compararea cu alții într-un context negativ,
  • Evidențierea constantă a greșelilor.

Restricționarea libertății personale

Controlul libertății personale a victimei, limitarea capacității acesteia de a lua decizii în mod independent.
  • Dictarea modului în care victima se poate îmbrăca, ce poate mânca, când se poate spăla sau cu cine poate interacționa;
  • Impunerea unui program și a unei rutine stricte pe care victima trebuie să le respecte;
  • Pedepsirea victimei pentru orice semn perceput ca act de independență sau nesupunere.

Abuz financiar

Controlul banilor și/sau al resurselor materiale ale victimei cu scopul de a o subordona voinței agresorului, prin împiedicarea acesteia de a-și câștiga propriile venituri și prin revendicarea banilor victimei.
  • Blocarea accesului la conturi bancare și carduri;
  • Interzicerea victimei de a lucra sau sabotarea locului său de muncă, precum și a accesului la educație;
  • Solicitarea de dovezi și explicații pentru orice cheltuială.

Abuzul asupra copiilor

Folosirea copiilor ca mijloc de intimidare a femeilor sau atragerea acestora în postura de aliați, spioni și martori.
  • Aplicarea tacticilor de control coercitiv asupra copiilor;
  • Abuz fizic, sexual și psihologic asupra copiilor pentru a inspira frică, dependență și supunere față de partenerul abuziv;
  • Implicarea copiilor în abuzul asupra mamei lor făcându-i martori, aliați și colaboratori;
  • Folosirea copiilor ca mijloc de răzbunare în timpul divorțului sau separării.

Constrângerea sexuală

Utilizarea violenței sexuale ca strategie de control asupra vieții unei femei. Natura coercitivă a abuzului este evidențiată de scopul său punitiv și degradant, de încălcarea demnității sau autonomiei victimei. Supunerea este obținută prin insuflarea fricii de a refuza.
  • Viol și viol în formă agravată;
  • Viol ca practică de rutină;
  • Viol ca formă de pedeapsă;
  • Constrângere reproductivă – forțarea sarcinii și avortului;
  • Pornografie – utilizarea și participarea forțată;
  • Insulte;
  • Umilire sexuală;
  • Presiune psihologică pentru a întreține relații sexuale;
  • Alte forme de abuz sexual cu intenția de a manipula sau domina.

Roata puterii și a controlului

  • Reprezintă, în primul rând, un instrument vizual utilizat pentru înțelegerea controlului coercitiv.
  • Construită pe experiențele femeilor care au trecut prin violență; s-a descoperit că tacticile violenței sunt universale.
  • Componenta centrală a practicării violenței este puterea și controlul exercitat asupra victimei.

Programul de Intervenție în cazul violenței domestice

https://www.theduluthmodel.org/

Consecințele controlului coercitiv

Metodele euristice ale controlului coercitiv sunt similare celor întâlnite în cazurile de răpire și luare de ostatici. Adesea, victimele controlului coercitiv dezvoltă simptome care sunt asemănătoare cu cele ale nivelurilor ridicate de frică asociate cu tortura psihologică, și includ:

Dureri de cap

Sentiment de imobilizare

Dureri atipice în piept

Hiperventilație

Tulburări de somn, dispoziție și apetit

Anxietate

Agitație

Dureri cronice

Separarea fizică nu înseamnă neapărat sfârșitul abuzului, iar reacțiile victimelor pot fi mai degrabă intra-traumatice decât post-traumatice. O victimă se poate simți ca și cum nu ar mai fi nimic fără agresor.

Să recunoaștem controlul coercitiv!

Eliza, o femeie de 34 de ani, a sunat la poliție într-o noapte târziu, raportând o dispută. Când ofițerii au ajuns la domiciliu, au fost întâmpinați de soțul ei, Petre, care părea calm și stăpân pe sine. El a explicat că Eliza „exagerează” și că a avut loc o ceartă minoră despre treburile casnice. Eliza, stând tăcută în spatele lui, a dat din cap aprobator, cu ochii aplecați.

Casa era impecabilă, dar polițiștii au observat că Eliza părea tensionată, evitând contactul vizual și frământându-și mâinile. Petre a vorbit în locul ei pe tot parcursul conversației, catalogând incidentul ca pe o neînțelegere. El i-a asigurat pe polițiști că totul este sub control.

Când polițiștii au întrebat-o pe Eliza dacă este bine, ea a ezitat înainte de a spune în șoaptă: „Sunt bine.” Vocea ei abia se auzea, iar Petre a intervenit rapid, lăudând-o că este o „soție bună”. Polițiștii au observat, de asemenea, că Eliza părea nesigură și neliniștită ori de câte ori Petre era prin apropiere, și tresărea ușor când acesta se mișca.

Într-o conversație privată cu polițiștii, Eliza a dezvăluit că nu avea voie să lucreze sau să aibă acces la banii familiei. Petre îi monitoriza telefonul, îi verifica mesajele și apelurile și decidea cu cine se putea întâlni și când. El o umilea frecvent, spunând că este „inutilă” fără el și a amenințat-o că îi va lua copiii dacă ea va pleca vreodată de acasă.

Eliza a explicat că, deși Petre nu a rănit-o niciodată fizic, controlul lui constant asupra fiecărui aspect al vieții ei o făcea să se simtă captivă și neputincioasă. Îi era frică de ce s-ar putea întâmpla dacă ar încerca să plece, dar îi era teamă și de consecințele situației în care se află dacă ar rămâne.

Ce elemente ale controlului coercitiv puteți identifica în cazul de mai sus?

Mesaje Cheie

Definiția controlului coercitiv

Un sistem de comportamente manipulative menite să domine și să izoleze victima, adesea fără semne vizibile de violență fizică.

Tacticile de control

Includ manipularea (gaslighting), izolarea, abuzul financiar, amenințările, supravegherea și restricționarea libertății personale.

Impactul asupra victimelor

Deteriorarea sănătății mintale, a autonomiei și a sentimentului de identitate; face adesea victimele să se simtă blocate și neputincioase.

Rolul poliției

Recunoașterea semnelor sale subtile, prioritizarea siguranței victimei și adoptarea unui răspuns informat, adaptat la trauma suferită de victimă.

De reținut:

  • Controlul coercitiv este adesea mascat și poate fi trecut cu vederea cu multă ușurință.
  • O înțelegere aprofundată a tacticilor și a metodelor specifice controlului coercitiv este esențială pentru o intervenție eficientă.
  • Abordarea colaborativă și interinstituțională sunt esențiale pentru a promova siguranța victimelor și pentru tragerea la răspundere a agresorilor.

Autoevaluare